Swoosh!

Se repetă cerul. Aceiași nori jelesc ceva. Toate cuvintele se grăbesc spre nerostire. Nici visul ăsta nu se visează singur. Nebunia revine – în culori. O primăvară aiurea crizează nervi nebănuiți. Luna trezește. O dragoste neîmplinită se zvârcolește în improbabil. Nu-i timp de uitat! Totul trebuie regretat. Amăgire perpetuă într-o cutie albastră sau neagră. Nihilismul simulat omoară încă un geniu. Ceva ascuțit sau stringent. Substitut de bucurie. Flori de puroi cu nuanțe de mov. Sinestezii! Tot naturalismul învățat în școală. Dinspre, către – ce frumoasă reciprocitate! Frigul crește succesul ratării. Economiile de trăire s-au dovedit inutile, încă o dată. Cinismul leagă prietenii, iar sarcasmul le consolidează. O poveste despre cum ar putea să fie. Dar nu e. Cauzele fericirii, explicate. Lipsa zen-ului nu există. Mureșul e la locul lui. Iar mie mi-e dor să-mi port brățările.

Se aude o liniște. Mă mai iubești?