Chestia asta crește ca un balon dezumflat. I se încrețesc colțurile și mai-mai că zâmbește știrb. Se chircește și mai tare când o atingi. Apoi, explodează și te înfioară. E moale și miroase demențial. Te angajează și te ignoră, simultan. Îi vrei binele, o ții la piept, o dezmierzi. Cântărește cât toate personalitățile tale. O vrei și în viețile următoare. Începe să te viseze. Te uită în casă. Este ispita ta preferată. Te lasă din nou. Îi ieși în cale și te strivește ca un tanc. O sfidezi și îți adoarme în brațe. Vine să stea, dar pleacă. Își împletește nodurile în părul tău. O agăți pe perete. Expusă, pare să te vrea și mai mult. Moare. Plânge când o gâdili. Vorbește cu tine în gând. Își peticește armura cu flori. Tace. E prea metafizică, din când în când. Aprinde focul în munte. Îi este cunoscută joaca asta. Explodează, din nou. Se oglindește în toți demonii tăi. Provoacă înțelept. Mai deschide o cutie. Te scoate din adormire. Minte inspirat, dansând de nebună. Pare adevărată. Dispare odată cu tine. Te adună într-un singur loc. Te cotonogește, uitându-se, cu drag, fix în ochii tăi. Îți gătește bio. E veselă. Se pregătește de somn. Găsește ceva în tine. Moare, din nou. Îți păcălește simțirea. E perfidă și iubitoare. Se aruncă în fața trenului. Mai creează o circumvoluțiune. Devine organică. Are formă lunguiață. Amorțește crezul. Nu prea e pe fază. Dă cu tine de toți pereții. Te iubește doar pe la încheieturi. Înflorește toate freziile. Moare încă un pic. Poruncește revoluții. Se întinde pe tot idealul. Stă în colț și meditează înșelător. Așteaptă în penumbră. Te părăsește. E fleșcăită și insipidă. Stârnește nevoi. Face „poc!”. Te miră, idolatrizându-te. Îți trimite bezele și te așteaptă la gară. Te distruge cu consecvență. Capătă orice dorește. Îți fierbe trăirea, încăpățănându-se. Uită să te ajute. Explodează. Ți se cuvine, mai mult decât niciodată. Are răbdare să creadă în tine. Izbește firea de palpabil. Învinuiește câteva litere. Absoarbe tot cheful, și-l însușește. Se prostește când o presari peste iremediabil. Îți cântă, mereu, tăcerea. O verifici și te editează. Aproape că înțelege. Rămâne în urma ta. Ia conturul unei insomnii blege. Culege laudele ca pe spini. E bună. E cea mai rea. Lasă o dâră de plastic ars. Te greșește. Râde voit. Te îndrăgostește. Devine maleabilă. O lași să treacă. Se seacă. Te seacă și pe tine. Termină ea tremuratul. E super-ciudată și anostă. Îți vorbește din cărțile tale preferate. Are farmec. Evoluează instant. Se ține scai. Moare. Se trezește și îți explodează în față. Te ia pe sus. E foarte nasoală. Vine spre tine. Parcă s-ar duce. Îți face masaj. Se cuibărește pe retină. Te ridică peste restul. Te ține de mână. E caldă. Se sugrumă cu fularul verde. Inițiază nepăsarea simulată. Te strânge și pe tine de gât. Îți vrea binele. Explodează.
Te-ai gândit la mine în ultimele două minute? Te gândești acum?