Deplâng generațiile de după a mea. Ignoranța, neverosimilitatea, letargia, obstinația, îngâmfarea, batjocura, lipsa de viziune, nefamiliaritatea cu respectul față de ceilalți și, bineînțeles, inerentele lacune de vocabular elementar și de gramatică de bază.
Citesc, în fiecare an, „perle” de la simulări și examene naționale. Îmi vine să plâng de furie. Nici eu nu am citit toată literatură pentru bac. Așa că, știu că e de ajuns să citești și un rezumat al unui roman, ca să poți răspunde oricărui tip de cerință de la subiectul al III-lea. Dacă știi ce se întâmplă în carte, oricât de incapabil ai fi, și tot reușești să îl povestești, să caracterizezi un personaj pe baza acțiunilor sau vorbelor sale, să demonstrezi că se încadrează în genul epic sau că e roman – chiar și numai fiindcă e atât de groasă cartea, că ți-a fost greață și să o deschizi, darămite să o mai și citești.
N-aș vrea să înțelegeți că fac apologia lecturii. Că îmi place mie să citesc este fix treaba mea. Nu îmi permit nici măcar să sugerez altora să mai citească, din când în când, darămite să încerc să le impun lectura. Dar, un minim de bun simț mă simt datoare să promovez. Faptul că „ăștia de după noi” scuipă și micționează pe limba pe care, de bine de rău, le e limbă maternă mi se pare halucinant și inacceptabil.
Îmi deplâng generația. Pentru că leneșii ăștia de după noi ne afectează viața. Ei urmează să ne ia locul în corporații, să iasă cu noi în crâșme, să ne vândă și așa mai departe. Mă tem ca „ei” să nu devină „noi” și să ne ducem împulă toți, ca nație. Nu-s nici patrioată, dar simt că-mi moare și ultima fărâmă de simț civic, în momentul în care îi văd și aud pe „ăștia mici”.
Oricum, e prea târziu să mai conteze. Vă pupă Georgi.